De ce o călătorie de la statutul de marcă la cel de brand?
Imaginează-ți că te plimbi pe stradă și, dintr-un impuls, intri într-un teatru. Ai văzut afișul – titlul, regizorul, actorii – și ceva din el ți-a atras privirea. Asta e marca: promisiunea de la intrare.
Îți găsești locul în sală, spectacolul începe. La început ești neutru, un simplu spectator. Dar apoi apare un zâmbet, un hohot, un fior. Ceva din scenă te prinde, începi să simți povestea ca și cum ar fi a ta. Te trezești atașat de personaje, de tot ce se întâmplă în fața ta. La final, pleci îndrăgostit de spectacol. Îl recomanzi cuiva, poate chiar cumperi bilete pentru un prirten. Asta e brandul: nu afișul de la intrare, ci emoția care rămâne după ce cortina cade. Iar când experiența este puternică și memorabilă, se numește brand equity.
Românescul este luat în considerare, dar nu e suficient pentru loializare
Research-ul privind opțiunile și comparația între ele pe caracteristicile de produs sunt valabile în orice piață. Fie că e vorba de raftul fizic sau digital. Consumatorii se referă la aceste criterii/ caracteristici de produs prin CALITATE - ”știu că are produse bune”, ”la legume și fructe este clar, sunt mai gustoase”, ”păstrează mărimile, materiale de calitate”, ”sunt foarte mulțumit în materie de acces la internet”, ”avem performață în a face...”, ”le-am comparat cu produse similare străine și am observat că sunt mai durabile și mai curate”, ”românii fac produse de calitate, cele alimentare sunt gustoase și proaspete, iar celelalte durabile”.
Un alt cuvânt des folosit în contextul argumentului despre calitate este PREȚUL sau direct RAPORTUL CALITATE – PREȚ. E ca și cum cineva ar spune ”știu că ești romănesc, știu că ești de calitate, dar cere-mi un preț pe care-l pot plăti sau îl meriți. Altfel nu te pot cumpăra și nici nu te pot susține”. Asta evidențiază o tensiune reală în comportamentul de cumpărare: consumatorii doresc să aleagă mărci locale, dar sunt constrânși de buget. Ei se așteaptă ca produsele românești să fie cel puțin la fel de bune, dar adesea mai accesibile decât cele de import.
Iubire pentru românesc, nu patriotism
4 din 9 respondenți cumpără mărci/produse românești pentru a susține producătorii locali, dezvoltarea economiei, prosperitatea. Raportul arată clar efectul și succesul campaniilor de susținere a antreprenoriatului sau a agriculturii românești realizate în ultimii 5-10 ani de către organizații de tip ONG sau chiar de guvern, de rețelele de retail, mărci românești sau mișcări sociale/ platforme care creează parteneriate directe cu micii producători (ex. ”Adoptă un țăran”).
Suntem mândri că avem produse românești, că facem ceva cu/ din resursele noastre, fie materiale sau intelectuale. ”Susținerea economiei locale contează pentru mine, dar la tradiții nu prea țin neapărat.” ”De obicei aleg mărci românești care sunt la început de drum, de la mici antreprenori. Mă atrage faptul că știu să facă un marketing de bună calitate.” ”Mă motivează să producem cât mai mult în țară.” ”Creează locuri de muncă și stimulează economia.” ”Prin cumpărarea ei sprijin desfășurarea acelei companii”.
Atenție, ca emoție, este vorba mai degrabă de iubire/ grijă care conduce la acțiune, nu de patriotism. Patriotismul ideologic nu va ajuta nicio marcă românească să vândă, mai ales premium. Oamenii văd și apreciază contribuția și implicarea în spațiul unde marca își desfășoară activitatea. Declarațiile patriotice au fost sub 10%.
Ce pot face brandurile românești, concret
Acest articol ilustrează doar o parte a concluziilor raportului „Mărcile românești prin ochii consumatorilor”.
Studiul exploratoriu a fost derulat în septembrie 2025 și include 70 de interviuri conversaționale online cu consumatori din toată țara, moderate cu ajutorul AI și analizate de o echipă de cercetători seniori.
Daca vrei să citești mai multe, poți obține un sumar executiv al raportului de aici.
